Scurt anunt

Intrerupem putin transmisia pentru un scurt anunt: din partea lu doamna Herta Müller de la Berlin, un calduros "MUIE" la toti securistii care sug sangele tarii si poporului roman.

Episodul 2: Scularea

Noaptea aceea avu un vis ciudat: se facea ca mergea in gaibaracele goale pe o autostrada care nu avea nici o iesire. Si se gandea: ia uite ba, cat ne-am dorit autostrazi sa avem, ca acu ne-a dat prea mult. „Imagineaza-ti ca te trezesti de dimineata / Cu alta fatza / In alta viata“. Nu stiu cum se va fi trezit poetul popular Ombladon, dar baiatu se trezi foarte bine dispus. Se gineste pe geam, vede copac, deasupra cer, tot albastru, pe cer tot soarele. Hai noroc bre, Odin sau cum iti mai zice matale. Pe acoperis la blocu de vizavi o blonda sta la soare.... nu sta la soare.... nu sta.... munceste ceva. Was mein Schwanz face asta acilea in loc sa stea la soare? Cara niste tevi grele pe acoperis. E nebuna. Desi are o scuza, ca afara e joi, zi de lucru. Pe jos trec biciclete si cetateni prevazuti cu copil. Liniste, copilu nu urla. O fi bolnav.... sau are ciocolata prin gura, ca asa am auzit de astia ca fac, nu ca la noi cu tuica. Salut coi-tzeee! Stai ma, nu urla, ca aici te reclama. Reclama? Dalea am facut si in romania, ma pricep. Aide mai bine sa iesim putin la aer curat, care chiar este ma-ntelegi? Nu, stai asa, sa halim ceva, ca ti-am pregatit aici asa, cu paine si cu sare cum se zice pe la voi, asa cum iesea pionierii si soimii de-l intampina pe Dibaciu de apoi dansa hora populara, ca toata viata m-am intrebat: de unde o sti unii sa danseze hore si sarbe la telejurnal, apoi pe la nunti si boteze, decat daca nu cumva este niste tarani! Dar eu – zice Liviu – ti-am pregatit asa frumos asa, cu würstel si kraut, adeca caltabosch si varza calita, care este haleu traditional nemtesc de intampinare de-l intampina Henkel Jugend pe Helmut Kool, de apoi baga in ei incat uite cat s-a facut, ca germania reunita. Zis si facut: wurstelu (Weisswurst) este ca un carnat gros si scurt (!!!) cu o culoare inexprimabila de blug prespalat si un gust, cugeta el, cam ca ciorapu Zmeului. In plus, e bun numai cu un mustar dulce, cu miere. Varza insa, acrisoara fiind, taie senzatia de vulpe care dedea a se urca viclean pe instalatie in sus. La care se adaoga berea nefiltrata (Hefeweizen, n.r.), care creeaza starea cataleptica de cimpoi. Finis coronat opus, asa ca hai sa punem si o muzica populara, un disc de vinil de prin 80 “Die schönsten Trinklieder” cu niste grasi barbosi si o colectie de hituri cu nume cumva cunoscute mie: “Auf und nieder” (sus si jos – paharul n.n.), “Prost, Prost, Kamerad”, “Schnaps, das war sein letztes Wort” (asta merita tradus: “schnaps a fost ultimul sau cuvant”, ceea ce ne aminteste cu duiosie de eternul Gica cu al sau “uite-asa as vrea sa mor”), sau “trink, brüderlein, trink”, adica bea fratioare, bea pana o sa te faci si tu cat Helmut Kool, sau poate chiar Helmut Duckadam. Cu aceste trairi autentice isi facu baiatu nostru ucenicia, sau, daca vreti, taierea motului, sau, daca vreti, taierea imprejur, sau, daca vreti, penetrarea inlauntru, sau, daca vreti, consacrarea intru cele nemtesti. Zilele care urmara trecura precum clipele; clipele precum secundele; asa incat ceea ce este vrednic a fi povestit, va fi, iar ce nu, se va risipi. Mai intai, trebuintele de baza. Armasarul cu multi cai implinindu-si menirea, fu lasat sa pasca in fata palatului in parcarea libera si fara galbeni. Nu fara a intreba intrebarea – se vede treaba cam tembela – daca e loc sigur, daca nu-i ridica nimeni stergatoru sau nu mushca din cauciuc, la care Liviu se uita si nu intelege. Cum adica sa-ti ridice ....stergatoru? Ca sa curete geamu? Nu, lasa, lasa. Prima coborare pe scara blocului fu pana in grajdul cu biciclete (Descensus Ab Infero), unde baiatu ocoli pe cele mai ferchese si alese pe cea mai rapciugoasa, de curgea pieile si lanturile de pe dansa. Dar numai ce-i dete o pompa, doua, ca se si scutura si fu gata de incalecatura. Si te-ai dus, nene, mai intai pe Kurfürstendamm, unde vin rusii si cumpara tot ca acolo au auzit ei ca e frumos, apoi treci pe langa Gedächtniskirche, adica o catedrala a memoriei din care a mai ramas doar mijlocul cand au venit aliatii eliberatori..... ca narator, simt nevoia sa ma opresc si sa fac o precizare pe care o sa o mai fac de multe ori in aceasta poveste: in 1945, din Berlin nu a mai ramas mai nimic, dar atat va spui deocamdata; si cum ziceam, treci pe langa catedrala bombardata si ajungi in Tiergarten, care e o padure in mijlocul orasului. Si asta are o poveste: dupa 1945, cand Berlinul de vest era sub blocada ruseasca, toata padurea a fost taiata si pusa pe foc ca sa se incalzeasca oamenii, dar apoi au plantat fiecare copac la loc, asa ca azi e din nou padure. Ca George Padure, un pic mai bine pentru dumneavoastra. Enfin, cand iesi din Tiergarten te trezesti in fata la poarta Brandenburg, pe supt care daca apuci intri in Est. Dar baiatu ocoli poarta asa cum ocoleste si mingea lu Mutu poarta cel mai adesea si se indrepta chitit catre Voßstraße, unde vazuse el la descopery ca s-ar fi aflat Reichskanzlei, adica cancelaria pe care odinioara statea vulturu, unde a intrat generalu Jukov in 45, si din ruinele careia rusii au luat pardoseala din marmura rosie si au facut monumentul soldatului sovietic. (un fapt interesant despre Jukov, marele eliberator, este ca a trimis in Rusia sase vagoane cu bunuri jefuite pe care apoi, la o mica epurare, i le-au gasit tovarasii colegi acasa la Moscova). Cancelaria nu mai este, este un teren viran vizavi de Bundesrat, asa ca baiatu se indrepta catre urmatorul obiectiv turistic, o parcare intre niste blocuri RDG-iste sub care mai exista si azi bunkerul Autoimpuscatului, care se vede clar unde a fost, ca cretinii aia de comunisti nu au putut sa faca fundatie unde era finca n-au putut sa-l dinamiteze, ca era prea tzapan, asa ca au preferat sa construiasca blocurile in jurul lui. Blocuri care au fost facute in 1989, in zona zero, adica chiar langa zid in centru, de parca comunistii ar fi stiut ca vine capitalistii si s-au grabit sa isi faca un cartier pentru securistii lor, adica ce conteaza ca acolo a avut inainte de razboi niste oameni case si fabrici muncite din strabunic in fiu, facem blocuri in care stam noi, ca daca o sa cada zidu nu o sa mai poata sa ne dea afara si ei o sa pupe ciuciu. Ciudata fiinta si Istoria asta, sodomizata de niste invingatori Untermenschen ca rusii care au incercat sa-i stearga orice urma sub o parcare de beton. Dar Chestia se afla acolo, dedesupt, si baiatu se gandi fara voie la vorbele lu marele avocat D, care spunea: "n-ar fi imposibil ca peste 100, 200 de ani, sau poate chiar mai devreme, sa vie asa o criza fundamentala si un faliment al sistemului astuia care pana acum a fost considerat bun, si atunci lumea sa o ia razna si sa zica ca uite, avea dreptate Autoimpuscatul, moment in care trebuie doar date placile de beton la o parte si Trecutul isi va arata chipul din nou.". Clatinand din cap cu intelepciune amara, baiatu statea asa in locul ala si se tot minuna de paradocs: stand pe bunkerul lui Henkel ingropat sub o parcare, cu un teren gol in dreapta unde a fost Cancelaria, cu niste blocuri comuniste in fata care acum costa o avere doar finca stau acolo; cu spatele la poarta Brandenburg si cu privirea si inainte si inapoi, incercand sa cuprinda toata semnificatia Timpului, a intrarilor si a iesirilor, a trecutului si a viitorului, precum zeul ala, Ianus - sau Anus?

Episodul 1: Calatoria

Ubi bene, ibi patria, mama voastra de hoti, isi zise el cand se trezi cu noaptea’n cap, se sui in masina proprietate personala si p’aici ti-e drumu. P-aici pe unde? Iata prima dilema aflata in calea eroului nostru, aparuta chiar inainte de a apuca a se incalzi motorul. Caci drumurile prin desisurile patriei sunt pline de capcane, si pe orisiunde ai apuca nu e bine..... sa o iei pe Valea Oltului, e mai nasol ca in Valea Plangerii.... daca insa cazi in greseala si iei drumul Clujului, e inca mult mai rau.... dar asta nu avea de unde sti omul nostru, care, dupa o scurta chibzuinta bazata pe scarpinat la ceafa, hotara ca e mai bine pe la Brasov si Cluj (pasamite, auzise el ca pe acolo sunt mai putine camioane). Zis si facut. Dar unde se vede socoteala ca Patria nu te lasa sa pleci asa, cu una, cu doua. Ca o curva pe care ai dorit-o arzator toata tineretea ta si a ei, timp in care si-a batut joc de tine, iar acum cand e Muma Padurii si vede ca te dai la altele se agata de tine libidinos. Asa a patit si voinicul nostru, pentru ca iesirea din tara a fost deosebit de grea. Parca drumul nu se mai termina in fata-i.... Parca raul, ramul, drumul, camionul dusman ti-este... Prilej de cugetare si de atenta observatie a imprejurimilor. Caci frumos e un cuvant prea mic pentru a descrie ce vedea ochiul flacaului. Mai ales in Ardealul atat de ravnit de colegul Zoltan, lucrurile erau ca la inceputul lumii.... lumina blanda a diminetii si aburul ce se ridica peste dealuri, alternanta deal-vale..... aoleu, mama, ce era sa ma omoare un bou care a taiat curba pe contrasens cu o expresie de imbecilitate radioasa. Hai, dii mai repede sa ies d’acilea, ca nu se mai poate. Ma f*t pe el de peisaj si de tot, zise el si dadu gaz la cal. Ar mai fi multe de povestit, multi dusmani se aratara voinicului pana la Vama Bors, multe depasiri periculoase, camioane fara frane, vedenii si naluciri. Si uite ca asa se face ca, pe la lasarea inserarii, goana rotilor il aduse in municipiul Oradea, unde il astepta o ultima cursa intinsa de Muma Padurii: o amenda pentru viteza excesiva de 62 km/h prin oras, drept care voinicul semna la Zmeul in uniforma ca are s’o plateasca in 48 de ore, supt amenintarea Fiscului..... de unde sa stie Zmeul ca voinicul avea alte ganduri, prin departari departe duse? Despre Tara Ungurilor nu ar fi prea multe de zis..... drumuri bune, oameni prietenosi, aceeasi pusta plictisitoare. O singura intamplare demna de poveste: la un moment dat se face coada pe autostrada. Accident in fata undeva. Pe banda de urgenta vrea sa vie o ambulanta, plus pompierii. Credeti ca au loc? Nu prea, pentru ca s-au bagat doua tiruri cu numar de RO. Apoi totul a mers bine si fara nimic interesant. Slovacia, Cehia, tine-o fratioare tot asa, North by North-West. “Pa' una ciudad del norte / Yo me fui a trabajar” ii tot rasuna prinlauntrul capului. Despre cehi avu din nou impresia ca sunt niste cei mai mari tzarani din lume, si ca bine zice Marele Avocat D., precum ca ar fi trebuit sa fie sclavii nemtilor, ceea ce au si fost, dar au uitat, pentru ca dupa Praga nu mai e nici un indicator care sa spuie “Ia-o bre, pe acilea, ca sa ajungi in Tara Nemteasca”. Nimic, si trebuie ca sa te iei dupa soare, dupa muschi si licheni, sa gasesti nordul cu nuielusa de alun, cu jetul de pipi, noroc ca norocul fu prielnic si dintr’odata voinicul se trezi pe o autostrada minunata catre Dresden si de unde pana atunci avuse parte de oprelisti cu duiumul, acu aparu semnul ala albicios cu “gata cu orisice opreliste”, iar voinicul ii dadu blana si o fripse cu 200 direkt pana la Berlin, unde cazu intr-un somn adanc, iar cand se trezi va povestesc zilele urmatoare ce mai facu.